Cartea iertarii

Cartea iertării. Cum să ne salvăm pe noi și lumea noastră scrisă de Desmond Mpilo Tutu (laureat al Premiului Nobel pentru Pace în anul 1984) și Mpho Andrea Tutu (fiica arhiepiscopului Desmonde Tutu)

Calitatea existenței umane pe Pământ nu reprezintă nimic altceva decât suma tuturor interacțiunilor noastre cotidiene. Iertarea este modalitatea prin care îndreptăm rupturile în cadrul structurilor sociale. Este modul prin care putem împiedică să se destrame comunitatea umană. Această carte

te invită să pășeșți alături de noi pe calea iertării.

„Desmond Tutu ne arată tuturor cum să ne transformăm durerea și suferință în speranța și încredere în viitor.” (Nelson Mandela)

„[Desmond Tutu] este de zeci de ani un titan moral, o voce a principiilor, un apărător neobosit al dreptății și al păcii.” (Barack Obama)

„Arhiepiscopul Tutu are abilitatea de a vedea umanitatea în fiecare persoană pe care o întâlnește și să ne determine și pe noi să facem același lucru.” (Bill Clinton)

„Îl admir pe Desmond Tutu pentru persoană minunată, caldă care este și mai ales pentru principiile umane pe care le susține.” (Sanctitatea Sa Dalai Lama)

„O nouă modalitate de vindecare, care ne va schimbă total.” (Annie Lennox, cântăreața, compozitoare și activistă)

„O cale de restabilire a echilibrului interior, a minții și a trupului.” (Deepak Chopra)

Fragment din carte:

„A ierta nu înseamnă a uita

Unii consideră dificilă iertarea, crezând că, dacă ierți, înseamnă că uiți durerea pe care ai suferit-o. Fără urmă de echivoc pot spune că a ierta nu înseamnă a uită loviturile primite. Nu înseamnă să negi răul care ți s-a făcut. Nu înseamnă să pretinzi că nu ți-a fost făcut acel rău, sau că durerea nu a fost chiar atât de mare, precum a fost în realitate. Adevărul este exact pe dos. Ciclul iertării poate fi activat și întregit doar în cinste absolută și adevăr.

Iertarea presupune să le spui pe nume infracțiunilor și să numești durerile pe care le-ai suferit. Iertarea nu presupune să ne purtăm durerea în tăcere sau să fim niște martiri pe o cruce a minciunilor. Iertarea nu presupune să pretindem că lucrurile sunt altfel decât sunt. Spunem: „Sunt rănit". Anunțăm: „Sunt trădat”. „Sufăr și sunt furios. Am fost tratat nedrept. Mă simt rușinat. Sunt furios că mi s-a făcut așa ceva. Sunt trist și sunt pierdut. Poate că niciodată n-o să uit ce mi s-a făcut, dar o să iert. O să fac tot ce-mi stă în putere că să nu te mai las să mă rănești. N-o să mă răzbun nici pe ține, nici pe mine."

Dacă există un tipar al relelor suferite din partea celorlalți, atunci nu vorbim de lucruri independente. Este o întreagă istorie acolo, iar noi nu ne facem nici un bine dacă uităm istoria. Inotdeauna există riscul, atunci când iertăm, că lucrurile să nu meargă perfect. Așa cum facem un jurământ de credință atunci când ne luăm angajamentul să iubim pe cineva și ne căsătorim, tot așa facem un jurământ de credință atunci când ne dedicăm practicii iertării. Nu uităm și nu negăm că rămânem vulnerabili și că putem fi răniți din nou, dar facem, oricum, acel jurământ.”